Osteodensimetria cu raze X = DEXA (sau DXA)

Osteodensitometria este o investigaţie paraclinică de măsurare a densităţii osoase şi reprezintă o metodă de detectare a osteoporozei, precum şi a altor probleme ale ţesutului osos.

Osteodensitometrul LUNAR PRODIGY ADVANCE este un aparat de diagnostic imagistic ce foloseste tehnologia DEXA – Dualenergy X-ray Absortiometry, caracteristicile acestuia recomandându-l ca fiind un sistem de diagnostic de avangardă.

Osteodensitometria DEXA este una dintre cele mai moderne tehnici, care foloseşte raze X de densitate diferită ce străbat osul. Aparatul măsoara atenuarea pe care o suferă un fascicul de raze X la trecerea prin zona osoasă interesată, permiţând astfel aprecierea densităţii osului, respectiv a gradului de rarefacţie osoasă.

 AVANTAJELE acestui sistem sunt multiple:

·       tehnica nu este dureroasă;

·       dozele efective de iradiere sunt foarte scăzute (detectează modificări foarte mici ale densităţii osului cu o expunere minimă la radiaţie;

·       se poate efectua la diverse nivele, mai frecvent pentru şold (col femural), coloana vertebrala lombară, antebraţ;

·       detectorul digital direct tip CZT (cadmiu-zinc-teluriu) permite formarea unor imagini de diagnostic cu rezoluţie crescută;

·       fasciculul de raze X de tip "evantai întors" determină un timp de examinare a pacientului mult mai scurt;

·       dimensiunile mesei de scanare conferă beneficiul examinării unor pacienţi cu greutăţi corporale de până la 162 kg;

·       diagnosticul riguros şi de precizie este datorat marii cantităţi de informaţie pe care aplicaţia software EnCore o pune la dispoziţie (EnCore dispune de o bază de date de referinţă, conform reglementărilor în vigoare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii), aparatul folosind şi un algoritm de lucru ce permite detecţia separată a ţesutului moale, respectiv a celui osos.

 APLICAŢII:

1.                 OSTEOPOROZA

Pâna nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Osteoporoza este în prezent o problemă majoră de sănătate publică deoarece afectează o populaţie din ce în ce mai mare.
Osteoporoza este o boală ce afectează întreg scheletul prin scăderea rezistenţei oaselor şi, implicit prin creşterea fragilităţii osoase. Pacientul cu osteoporoză are în consecinţă oase mai puţin rezistente ce se pot rupe cu mai multă uşurinţă. Evaluarea acestui risc are la baza măsurarea densităţii minerale osoase.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere şi nici chiar la radiografia obişnuită, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţa osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată.

După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanţa sa, un fenomen natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" iniţială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanţă osoasă se face prea repede. Rezultatul este creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau şoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Tehnologia DXA este de asemenea eficientă pentru urmărirea efectelor tratamentului pentru osteoporoză şi pentru depistarea altor boli care cauzează pierderea ţesutului osos.

Măsurarea densităţii osoase se face în principal cu ajutorul absorbţiometriei duale cu raze X denumita pe scurt DEXA sau DXA considerată ‘standardul de aur’ in diagnosticul osteoporozei şi în evaluarea riscului de fracturi osteoporotice.

Metoda foloseşte razele X, dar expunerea la radiaţii este foarte mică: pacientul este expus la o doză de radiaţii de 20- 30 de ori mai mică decât pentru o radiografie toracică.

Ce se întâmplă cu pacientul în timpul măsurătorii?

·       pacientul este întins pe o masă între sursa de raze X şi detector (nici sursa şi nici detectorul nu ating pacientul);

·       detectorul de raze X se deplasează în dreptul regiunii scheletice interesate, fără durere, înţepături sau alt disconfort.

Durata examinării propriu-zise este de 5-10 minute. Examinarea nu necesită o pregătire specială; pacientul poate rămâne îmbrăcat dacă hainele nu conţin elemente metalice.

Examinarea nu se face însă la femei gravide sau la scurt timp după administrarea unei substanţe de contrast (pentru urografie, tomografie computerizată, transit baritat, etc). În aceste cazuri e bine să treacă cel puţin 3 săptămâni de la procedura respectivă.

Ce regiuni scheletice se investighează?
Chiar dacă vi s-a recomandat efectuarea acestei investigaţii datorită unor dureri osoase intense localizate într-o anumită regiune a scheletului, scanarea nu se face ţintit spre regiunea dureroasă. Densitatea minerală osoasă se măsoară la nivelul unor regiuni scheletice reprezentative pentru osteoporoză: coloana lombară, şold, antebraţ, sau la nivelul întregului schelet. Alegerea regiunii este făcută numai de către specialist în funcţie de particularităţile pacientului.

Rezultatul investigaţiei este reprezentat de valoarea măsurată a densităţii minerale osoase şi de scorul T şi scorul Z. Parametrul care pune diagnosticul este scorul T care arată cât de mult este diferită densitatea minerala a pacientului de cea a adultului tânăr; acest parametru este esenţial în evaluarea masei osoase.

Mai este nevoie şi de radiografia clasică în diagnosticul osteoporozei?
Osteoporoza ca pierdere de masă osoasă este vizibilă pe radiografia simplă numai într-o formă avansată (după ce s-a pierdut 30% din masa osoasă); mai mult, este o metodă imprecisă de evaluare a densităţii minerale osoase. Atenţie! Chiar scăderi ale densităţii osoase de 33% pot "scăpa" radiografiei clasice. Uneori şi rarefacţii de până la 70% trec neobservate la examinarea clasică.

Radiografia clasică a segmentelor scheletice interesate este obligatorie însă pentru diagnosticul fracturilor vertebrale care pot fi consecinţa osteoporozei. Din acest motiv, pacienţii care se prezintă la evaluarea densitometrică trebuie să facă obligatoriu şi radiografia coloanei dorsale, respectiv lombare de profil. În prezent, datorită performanţelor crescute ale echipamentelor DXA, acestea permit scanarea rapidă a coloanei vertebrale pentru evaluarea tasărilor vertebrale în mod automat şi cu o expunere la iradiere mult mai mică decât radiografia clasică.

Echipamentul DXA aflat în dotarea clinicii noastre permite practic diagnosticul automat al fracturilor vertebrale (prin opţiunea morfometrie vertebrală) şi consecutiv înlocuirea radiografiei de coloană profil pentru diagnosticul tasărilor vertebrale, în condiţiile unei iradieri mult scazute şi a reducerii timpului şi disconfortului indus pacientului printr-o vizită suplimentară la radiologie.

Alt tip de osteodensitometrie?
Evaluarea densităţii minerale osoase cu ajutorul ultrasunetelor se face la nivelul scheletului periferic (călcâi, deget, mână), nu foloseşte raze X dar nu este recunoscută de nici un sistem medical pentru diagnosticul osteoporozei; poate fi folosită pentru evaluarea riscului de fractură şi începerea tratamentului, însă nu se poate urmări efectul tratamentului cu aceste măsurători.

Aceeaşi valoare scăzută o au şi tehnicile periferice cu raze X (măsoară la nivelul degetelor, etc).
Nici una din aceste metode nu poate confirma dar nici infirma diagnosticul de osteoporoză.

Cum se pune diagnosticul de osteoporoză?
Osteoporoza este o boală care afectează întreg scheletul, caracterizată prin scăderea masei osoase şi afectarea rezistenţei osoase cu creşterea riscului de fractură. Complicaţiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate, adică fracturi ce apar de obicei la căderi de la propria înălţime. Sunt considerate fracturi osteoporotice:

·       fractura de antebraţ;

·       tasarea vertebrală;

·       fractura de col femural;

·       alte tipuri de fracturi într-un context sugestiv (corticoterapie de exemplu).

Diagnosticul de osteoporoză este pus pe valoarea scorului T măsurat numai prin metoda DXA.
         Scor T între 0 şi -1: normal
         Scor T între -1 şi -2,5: osteopenie (os mai puţin dens, dar nu osteoporoză)
         Scor T sub -2,5 pune diagnosticul de osteoporoză
Aceasta clasificare este valabilă numai pentru femeile aflate la menopauză şi pentru bărbaţii de peste 50 de ani!

Diagnosticul de osteoporoză bazat pe scorul T măsurat prin DXA se supune unor reguli speciale în celelalte situaţii (femei care nu sunt încă la menopauză, bărbaţi tineri, copii etc.)

Există o situaţie în care diagnosticul se pune fără DXA: când aveţi o fractură osteoporotică (de antebraţ, vertebrală, de şold) aveţi deja osteoporoză severă. Din acest motiv, radiografia (sau evaluarea morfometrică vertebrală pe DXA) este practic obligatorie la populaţia aflată la risc, deoarece există tasări (fracturi) vertebrale ce se pot confunda cu durerile de spate şi pot rămâne nediagnosticate.

Este de preferat ca diagnosticul de osteoporoză să fie pus întotdeauna înaintea unei fracturi de fragilitate pentru că, odată instalate complicaţiile, riscul de fractură creşte foarte mult.

Se tratează osteoporoza?
Da, există numeroşi agenţi farmacologici care şi-au dovedit utilitatea în tratamentul osteoporozei. Înaintea instituirii vreunui tratament este obligatorie o evaluare completă medicală, pentru a afla dacă nu cumva osteoporoza este de fapt consecinţa unei alte boli, caz în care mult mai importantă ar fi tratarea cauzei şi nu a consecinţelor.

În concluzie, studiile densităţii osoase a coloanei vertebrale şi a şoldului prin tehnologie DXA sunt considerate standardul cel mai înalt – "gold standard" – pentru diagnosticarea osteoporozei şi pentru identificarea schimbărilor ce au loc în timp, ca rezultat al scăderii densităţii osoase. Astfel se evită riscul consecutiv osteoporozei de apariţie a fracturilor ce presupun disconfort şi disabilităţi invalidante, pe termen lung, cum sunt:

·                     durerile mari;

·                     imobilizarea prelungită cu atrofii musculare consecutive;

·                     complicaţii trombo-embolice;

·                     escare de decubit;

·                     îngrijirile medicale la domiciliu prelungite, ce presupun costuri ridicate.

Recomandarea pentru investigarea şi surprinderea la timp a rarefacţiei osoase (osteoporoza) este pentru:

·                     toate femeile la instalarea menopauzei;

·                     bărbaţi după 50 de ani, în primul rând fumătorii şi suferinzii de boli cronice tratate timp îndelungat cu cortizon (astm bronşic etc.);

·                     copii în perioada de creştere, ce prezintă poziţii vicioase.

Indicaţia ostedensitometriei este stabilită de medicul curant (de familie) care poate solicita acordul medicului specialist ortoped, internist, reumatolog sau endocrinolog.

 ALTE APLICAŢII ALE TEHNOLOGIEI DEXA: NOUTĂŢI

 2.                 MORFOMETRIA VERTEBRALĂ

Echipamentul din clinica noastră permite evaluarea cu precizie a dimensiunilor vertebrelor printr-o scanare rapidă a întregii coloane vertebrale din lateral, cu o iradiere mult mai mică decât la radiografia convenţională.

Această evaluare ar trebui să fie inclusă în orice examen pentru diagnosticul osteoporozei, deoarece există posibilitatea ca pacientul să aibă fracturi/tasări vertebrale de care să nu ştie. Prezenţa acestora nu poate fi decelată prin densitometria uzuală de coloană şi modifică indicaţiile terapeutice. Spre exemplu, un pacient poate avea nişte valori densitometrice relativ bune la DXA efectuată în coloana lombară, şold sau antebraţ, dar poate avea o vertebră tasată la nivel toracic. Fără radiografie sau morfometrie vertebrală diagnosticul poate fi eronat şi pacientul nu primeşte tratament, deşi are osteoporoză severă.

 3.                 EVALUAREA EXACTĂ A COMPOZIŢIEI CORPORALE

Stabilirea raportului existent între masa musculară şi ţesutul adipos este importantă atât pentru specialiştii în recuperare medicală, cât şi pentru nutriţionişti.

Sub influenţa unei alimentaţii echilibrate şi a exerciţiilor fizice se dezvoltă fibrele musculare, iar ţesutul adipos comportă variaţii în funcţie de aceşti factori pe tot parcursul vieţii.

Osteodensitometrul Lunar Prodigy Advance apreciază proporţionalitatea dezvoltării somatice prin calculul procentajului ţesutului adipos şi a masei musculare active.
Determinarea compoziţiei corporale este importantă pentru aprecierea corectă a stării de nutriţie şi monitorizarea tratamentului dezechilibrelor nutriţionale, precum şi pentru elaborarea unor indicaţii terapeutice adecvate.

Dezvoltarea fizica armonioasă reprezintă un scop al kinetoterapiei, împreună cu corectarea viciilor de postură şi a deficienţelor deja existente. Pentru medicul de recuperare, evaluarea dezvoltării fizice şi a stării de nutriţie constituie o componentă teoretică şi practică deosebit de importantă în diagnosticul stării de sănătate a pacientului, în profilaxia şi recuperarea deficienţelor fizice.

DXA este considerată standardul de aur şi în determinarea compoziţiei organismului, mai precis în determinarea procentelor de grăsime, masă musculară şi apă ale corpului uman. La ce foloseşte? În dietele recomandate pentru slăbire, cântarul poate da uneori rezultate inadecvate: spre exemplu, un pacient care are la începutul dietei 40 kg de grăsime din cele 100 pe care i le arată cântarul, după dietă slăbeşte 10 kg (un rezultat foarte bun în aparenţă) şi poate să constate că a rămas tot cu 40 kg de grăsime, iar cele 10 kg le-a pierdut din muşchi. Invers, un alt pacient care, în pofida eforturilor nu pare să slăbească pe cântar, poate să constate că i-au rămas doar 30 kg de grăsime şi i-a crescut masa musculară, ceea ce transformă dieta într-un succes. În mod frecvent sunt utilizate pentru evaluarea compoziţiei corporale echipamente bazate pe bioimpedanţă, deoarece sunt mai accesibile şi foarte promovate în saloanele de cosmetică; sensibilitatea acestei metode este însă mai mica decât a densitometriei.

 4.                 EVALUAREA PROCESULUI DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE A COPILULUI

Creşterea şi dezvoltarea copilului reprezintă un proces extrem de dinamic, ce suferă de-a lungul evoluţiei mai multe modificări.

Mecanismul creşterii şi dezvoltării este condiţionat genetic şi este influenţat de factori externi (alimentaţie, condiţii de viaţă, exerciţiile fizice făcute în primii ani de viaţă, diverse traumatisme etc.) şi de factori interni (factori genetici şi hormonali).

Osteodensitometrul Lunar Prodigy Advance vine în ajutorul specialiştilor prin intermediul software-ului pediatric. Astfel sunt furnizate informaţii despre stadiul, evoluţia creşterii, diferenţieri de creştere între diversele segmente ale scheletului copilului, alături de evaluarea riscului de fractură osoasă.

Se poate calcula, de asemenea, raportul procentual dintre ţesutul osos, cel adipos şi cel muscular. Este totodată posibila şi evaluarea în timp a tulburărilor de creştere, a tulburărilor metabolice, a efectelor nedorite apărute în urma unor tratamente sau a consecinţelor unor boli cronice.

 5.                 VIZUALIZAREA CALCIFICĂRILOR DE AORTĂ ABDOMINALĂ

O aplicaţie extrem de recentă scanării rapide pt. morfometrie vertebrală o reprezintă vizualizarea calcificărilor de pe aorta abdominală, care pot fi evaluate conform unei scale numită AAC (abdominal aortic calcification) cu valori de maxim 8 sau maxim 24 (AAC 8 sau AAC 24). Ambele scale au aceeaşi valoare, trebuie doar specificat care din ele a fost folosită.

La ce foloseşte? Un scor de peste 3 în AAC 8 respectiv peste 5 în AAC 24 reprezintă un risc semnificativ crescut de boală coronariană şi de accident vascular; informaţia este valoroasă din punct de vedere al iniţierii unui tratament cardiologic adecvat: spre exemplu, un pacient tânăr cu o valoare a tensiunii arteriale uşor crescută ar avea indicaţie de tratament antihipertensiv în timp ce prezenţa unor calcificări întinse la nivelul aortei abdominale ar indica instituirea rapidă a unui tratament mult mai agresiv şi mai complex.

 6.                 EVALUAREA MONTĂRII PROTEZELOR DE ŞOLD

Când alte terapii de îndepărtare a durerii provocată de distrugerea şoldului eşuează, înlocuirea articulaţiei ar putea fi răspunsul. Înlocuirea şoldului, numită artroplastie totală de şold, poate înlătura durerea şi poate readuce mobilitatea de care este nevoie zilnic. O înlocuire totală de şold reprezintă o procedură chirurgicală prin care cartilajul şi oasele afectate ale şoldului sunt înlocuite cu un material artificial.

Postoperator, evoluţia acestei proceduri complexe trebuie monitorizată şi evaluată, pentru depistarea unor eventuale complicaţii.

Problema reală a unui examen radiologic constă în interpretarea acestuia, deoarece prezenţa metalului produce artefacte (mai puţin anumite aliaje, în special titanul).

Datorită software-ului pentru proteze ortopedice, osteodensitometrul recunoaşte însă proteza deja existentă, făcând diferenţa între ţesutul osos şi materialul din care aceasta este fabricată. Astfel, nivelul densităţii osoase este cel real, putând fi diagnosticate osificările periprotetice (formaţiuni osoase care înconjoară proteza totală de şold) care pot fi responsabile de limitarea mişcărilor articulaţiei.